Amintiri

Îmi aduc bine aminte, de parcă ar fi fost ieri, ce feluri de mâncare ne făcea mami, ca să ne sature, deoarece, deşi mulţi şi nevoiaşi, eram foarte mofturoşi la mâncare: mămăligă cu sâlvoiţă-magiun de prune-,mămăligă cu brânză, punând un rând de untură, apoi unul de mămăligă, altul de brânză, şi tot aşa...
Pregătea câte o farfurie la două persoane. Ne făcea răităşi, mâncare la care specialistă era buna, dar şi la clătite. În schimb, nu-mi plăcea mămăliga cu mâncare de salată verde. Nici atunci, nici astăzi, dar cea cu tocană de pui, usturoiată, era delicioasă.
Mă dădeam în vânt după fasolea frecată cu ceapă prăjită şi cu boia deasupra. Ce să mai vorbesc de plăcinte şi de alte mâncăruri dulci, care, parcă, niciodată, nu erau îndeajuns, mai ales că trebuia să le păstrăm pentru duminica, când aveam musafiri, mama neconcepând ideea să vină cineva la noi, în vizită, şi să nu avem "plăcinte".

Este de remarcat că mama nu avea prea multe posibilităţi să ne cumpere prea multe bunătăţi, dar era foarte inventivă, şi cu mult sacrificiu din partea ei, pentru a nu ne trimite nemâncaţi dimineaţa, pe noi şi pe tata, deoarece nu avea ce să ne pună la toţi pachete, la şcoală, se scula, draga de ea, dis-de-dimineaţă şi începea să ne pregătească, pe trei schimburi, în funcţie de cum ne sculam, ca să plecăm fiecare în treaba noastră. Începea, la ora trei dimineaţa, să îi prepare tatălui meu cartofi prăjiţi, plăcinte sau mămăligă, etc. Apoi pregătea pentru ceilalţi, care plecau la ora şase, şi, în sfârşit, pentru cei ce mergeau în sat, la şcoală. Când alte femei abia se ridicau din pat, ea era sătulă de lucru şi de oboseală...
Cea mai devotata mama, pe care Dumnezeu a ajutat-o sa-si vada si sa-i iubeasca si pe cei 13 nepoti ai sai, avand acum 87 de ani.
S-o tina Tatal Ceresc cat mai mult in mijlocul nostru!