Eram doar eu cu tata în salon, şi cu un singur băiat. Era şi zi de sărbătoare-Sf. Petru şi Pavel-, iar ceilalţi pacienţi erau prin curte, fiind răcoare, după o zi călduroasă, pe la orele 20.
Tata se ruga în limbi către Dumnezeul căruia I-a slujit toată viaţa lui, cu credinţă şi devotament.
Fiul meu, Dadi, care fusese pe la el, a plecat până acasă, urmând să revină, cât mai repede, ca să stea cu bunicul în timpul nopţii…N-a mai apucat să-l găsească viu, deoarece, între timp, agitaţia lui crescuse. Asistenta de serviciu i-a adus un diazepam. A venit şi doctoriţa care era de serviciu la Urgenţă, şi l-a întrebat ce-l doare. Tata a răspuns că nimic, doar ameţeşte. L-a consultat, m-a chemat afară din salon, şi mi-a spus să mă aştept la ce este mai rău.
Tata se ruga în limbi către Dumnezeul căruia I-a slujit toată viaţa lui, cu credinţă şi devotament.
Fiul meu, Dadi, care fusese pe la el, a plecat până acasă, urmând să revină, cât mai repede, ca să stea cu bunicul în timpul nopţii…N-a mai apucat să-l găsească viu, deoarece, între timp, agitaţia lui crescuse. Asistenta de serviciu i-a adus un diazepam. A venit şi doctoriţa care era de serviciu la Urgenţă, şi l-a întrebat ce-l doare. Tata a răspuns că nimic, doar ameţeşte. L-a consultat, m-a chemat afară din salon, şi mi-a spus să mă aştept la ce este mai rău.
Comentarii