Când tata era adolescent, unchiul său, Nicolae avea casa deasupra casei noastre, nu unde este acum.
Într-o zi, a luat foc casa lor. Ei l-au bănuit pe tatăl meu că ar fi produs incendiul. Mătuşa Dochia s-a dus la preot ca să citească Psaltirea pe vinovat, adică pe tatăl meu. Dar adevărul a ieşit la iveală şi blestemul a căzut pe un copil al ei, Avram, care a ologit de picioare, trebuind să umble târâş, pe un troc.
Trebuie sa amitesc ca aceasta intamplare mi-a povestit-o bunica mea, dar nu stiu cat adevar este si cat subiectivism...
Din această relatare putem trage învăţăminte, că nu este corect, în faţa lui D-zeu, ca să blestemăm, sau să dorim rău cuiva, pentru că acest blestem se poate întoarce împotriva noastră.
Dar pot spune că cu verişorii primari ai tatei, copiii unchiului Nicolae, ne-am înţeles foarte bine, ca şi când ar fi fost fraţii tatei. Nu am avut niciun conflict, nici cu ei, nici cu copiii lor, oameni deosebiţi, în comportament şi în atitudine, cu care am trăit laolaltă ca şi cu nişte fraţi buni, si traim si astazi si ne ajutam reciproc
Într-o zi, a luat foc casa lor. Ei l-au bănuit pe tatăl meu că ar fi produs incendiul. Mătuşa Dochia s-a dus la preot ca să citească Psaltirea pe vinovat, adică pe tatăl meu. Dar adevărul a ieşit la iveală şi blestemul a căzut pe un copil al ei, Avram, care a ologit de picioare, trebuind să umble târâş, pe un troc.
Trebuie sa amitesc ca aceasta intamplare mi-a povestit-o bunica mea, dar nu stiu cat adevar este si cat subiectivism...
Din această relatare putem trage învăţăminte, că nu este corect, în faţa lui D-zeu, ca să blestemăm, sau să dorim rău cuiva, pentru că acest blestem se poate întoarce împotriva noastră.
Dar pot spune că cu verişorii primari ai tatei, copiii unchiului Nicolae, ne-am înţeles foarte bine, ca şi când ar fi fost fraţii tatei. Nu am avut niciun conflict, nici cu ei, nici cu copiii lor, oameni deosebiţi, în comportament şi în atitudine, cu care am trăit laolaltă ca şi cu nişte fraţi buni, si traim si astazi si ne ajutam reciproc
Comentarii