Când eram noi copii mici, ne petreceam mult timp la buna, la Vărmaga, un sat situat în fund de lume… De acolo nu se merge mai departe. Avea buna o curte mare, plină cu iarbă, pe unde treceau cu carul toţi cei ce voiau să meargă la Măguri sau la alte terenuri pe care le aveau şi pe acolo era singurul loc de acces.
Vecinul ei era Augustin a lui Nuţu, de care o despărţea un firicel de apă, peste care era un gărduleţ cu un pârleaz deasupra. O să ţin minte toată viaţa acest locşor ce mi-a încântat copilăria
Nu l-am cunoscut pe bunicul meu matern, Petru, care avea puternic înrădăcinată în sânge, patima fumatului, care i-a şi fost fatală. Mama îmi povestea multe despre tatăl ei, care a murit destul de tânăr, neputând renunţa la viciul ce-l devora, deşi şi-a propus de nenumărate ori, şi ştia că îi va aduce sfârşitul.
Vecinul ei era Augustin a lui Nuţu, de care o despărţea un firicel de apă, peste care era un gărduleţ cu un pârleaz deasupra. O să ţin minte toată viaţa acest locşor ce mi-a încântat copilăria
Nu l-am cunoscut pe bunicul meu matern, Petru, care avea puternic înrădăcinată în sânge, patima fumatului, care i-a şi fost fatală. Mama îmi povestea multe despre tatăl ei, care a murit destul de tânăr, neputând renunţa la viciul ce-l devora, deşi şi-a propus de nenumărate ori, şi ştia că îi va aduce sfârşitul.
Comentarii