http://www.lasertriodental.ro/

Materiale stomatologice

http://www.lasertriodental.ro/

Un gând

Faceți căutări pe acest blog

Se încarcă...

AMESTECATE

Totalul afișărilor de pagină

4 oct. 2008

Disperare II

Când mamei mele i-a venit sorocul să nască, s-a internat la maternitate, prin faţa căreia treceam şi eu, zilnic, în drum spre şcoală. A născut-o pe surioara mea, Cornelia, nume care, bineînţeles, nu mi-a plăcut, şi a trebuit ca tatăl meu, să meargă la starea civilă, să mai adauge un nume, cel de Carmen, în certificatul de naştere, care i s-a potrivit ca nuca în perete, ea fiind blondă, blondă, spre deosebire de eroina cu acelaşi nume a unui scriitor francez, care era o brunetă sadea. Însă, ce să îi faci, dorinţele mele erau ordine pentru sărmanii mei părinţi, care căutau, măcar în felul ăsta, s-o mai liniştească pe nebunatica lor fetiţă capricioasă, pe care o iubeau mult, dar nu mai mult decât pe Dumnezeu în care credeau şi Îi respectau preceptele din Scriptură, referitor la aducerea pe lume a copiilor, care sunt o binecuvântare pentru orice familie. Eu nu am nepoţi de la cei doi copii ai mei. Să fie o pedeapsă că mi-am criticat părinţii pentru prea mulţii mei fraţi?

Când treceam prin faţa spitalului, mama mă privea de la fereastra salonului, situat la etajul I, dar eu nu-mi ridicam privirea s-o văd sau s-o salut. Treceam nemuritoare şi rece, fără să-i arunc o privire măcar acelei muritoare, ce-mi era mamă. Ea plângea sărmana, de i se rupea sufletul!
Dar nu numai atât, ci m-am apucat de scris şi i-am compus o epistolă, în care mi-am pus pe tapet tot sufleţelul meu de copil necăjit, ca urmare a conflictului în care mă găseam cu mama, din cauza acestor copilaşi nevinovaţi, frăţiorii mei.

Niciun comentariu: