Nu v-am povestit pana acum, sau, poate, da, despre sora mamei mele, matusa Rafila. Mama imi povestea adesea, cu mandrie, despre sora ei care era de-o frumusete rapitoare, frumusete pe care si-a pastrat-o pana a inchis ochii, destul de tanara, dealtfel, la varsta de 72 de ani. Ea s-a casatorit de foarte tanara, plecand din satul ei natal, cu unchiul Sendrut, care a meritat-o, dupa parerea mea, fiind un om deosebit de bun, iubitor, un meserias de exceptie, de un altruism si bunatate iesite din comun. Ei au jucat un rol imprtant in viata familiilor matusii. Stateau la oras, si casa lor era oaza de fericire pe care o cunosteau fratii matusii, printre care si mama mea, cu intreaga ei familie. Imi aduc aminte ca, odata, dupa ce-a nascut mama pe nu mai tin minte care frate al meu, matusa ne-a adus pe toti in sanul familiei sale cu catel si purcel, pentru o perioada, ca s-o aiba mai aproape si s-o ajute pe scumpa ei surioara, mama mea. Eu am stat la matusica mea din clasa a VII-a, pana am term

De curand, verisoara mea draga, Cornelia, din America, a trecut la Tatal Ceresc, pe care L-a iubit atat de mult. In familia matusii mele Rafila, a mai ramas o singura persoana. Incet, incet, s-au dus toti copiii matusii mele, Rafila. Si in familia dragei mele verisoare, in 6 luni, au plecat sotul si fiul ei. Doamne, odihneste-i pe toti la Tronul Tau de Tata!