Din cei 13 nepoti, mai multi sunt baieti si fete mai putine, de aceea v-o prezint pe frumoasa mea nepoata, printre cei mai tineri din familie.

Am avut o verisoara primara care s-a imbolnavit de cancer. Am vizitat-o la spital înainte de-a muri. I-am vorbit despre Dumnezeu, spunându-i c-ar trebui sa încheie legământ cu El, dar m-am ferit să-i spun că suferă de o boală fatală, şi că zilele îi sunt numărate. Nu se poate să fii atât de direct cu un om în asemenea situaţii! A zis că vrea să se boteze, dar, în final, nu a făcut-o. Spera că se face bine, şi, apoi, nu voia să intre în contradicţie cu familia ei, care credea că ea i-ar face de ruşine dacă s-ar pocăi. A murit la scurt timp, după aceea… Imi pare rau ca nu am fost mai directa cu ea, si, astfel, sa-i castig sufletul.

Mi-aduc aminte de un alt câine de-al nostru, de când eram eu destul de mică. Este vorba de Laika, o căţeluşă superbă, roşcată, foarte ataşată de noi, la care ţineam mult, mai ales, tatăl meu. Într-o noapte, au venit lupii în grădina noastră. Ea a lătrat şi s-a repezit spre ei, dar au încolţit-o şi au îngrămădit-o în gardul situat deasupra casei şi au omorât-o. Mult timp mi-a răsunat în minte scheunatul ei îngrozit în faţa morţii. De atunci, am rămas cu o teamă cumplită la auzul urletelor acestor animale, pe care le credeam monstruoase. Abia mai târziu, mi-am dat seama că, probabil, lupii erau foarte flămânzi, de au venit până în sat. Deh, instinctul de supravieţuire al fiecărui animal…

Cand eram eu mica, nu se gaseau globuri, beteala, dulciuri. Sau poate ca da, dar era mama mea prea saraca sa ne cumpere. Probabil ca de aceea nu resimt nici acum bucuria plinatatii, deoarece a trecut vremea mirajului caracteristic fiecarui copil, cu ocazia acestor sarbatori.

Pentru mine, persoana cea mai draga e scumpa mea mama. Ieri, am fost s-o vizitez si sa fac lectii cu ea, deoarece, fiind singura in timpul zilei, nu are cu cine vorbi si memoria ei se atrofiaza. O intreb care sunt cei 7 copii ai sai, ordinea venirii lor pe lume, nepoti. Se incurca rau, uitand pe unii, pe altii, confundandu-i cu copiii lor. Asta e varsta ingrata la care ni se subrezesc toate, dar mami a mea, desi confuza uneori, e femeia cea mai lucida la varsta ei.

Mama, fiind o fire mai sensibilă, cu o sănătate mai precară, eu aveam o teamă patologică, la gândul că mama nu ar mai fi, teamă alimentată şi de mătuşa Rafila care o iubea mult pe sora ei, fiind cea mai mică, şi o credea mai plăpândă, nealimentată, cu mulţi copii, ce o istoveau. Nici în coşmarurile mele cele mai cumplite, nu mă vedeam în situaţia să moară tata, care a fost un om sănătos tun, nefăcându-şi probleme din nimic. Nu ura pe nimeni, nu invidia, nu se certa. Deci ăsta era secretul sănătăţii sale, a liniştii sufleteşi, a trăirii în pace cu el însuşi şi cu Dumnezeu.

Ce ti-e si cu viata asta! Cand sa te bucuri putin de ea, implinita fiind pe plan profesional si material, te trezesti ca te pandeste "Doamna cu Coasa", si iti ia ce-ai mai scump pe lume-sanatatea si viata. Azi am participat la inmormantarea verisoarei mele primare. A fost singura, fara copii, cu sotul decedat, doar mai avea cateva rudenii apropiate. A decedat ca urmare a unui atac cerebral, care s-a complicat apoi cu insuficienta renala grava. M-a impresionat mult modul cum se duce viata unui om, ca un abur. Acum o saptamana era, azi s-a dus pentru totdeauna. Dumnezeu s-o odihneasca si sa-i faca parte de viata vesnica!

Mătuşa Maria -Borzoaca-, sora bunicului meu paternal, după ce i-a murit soţul, pe la 65 de ani, avea să se îndrăgostească de Doda, un bătrân care avea mai mulţi copii şi era mult mai sărac ca mătuşa. Deşi la vârsta asta, ea a făcut o adevărată pasiune pentru el, şi şi-a pierdut cea mai mare parte din avutul agonisit cu soţul ei, şi a rămas aproape fără nimic. După aceea, a stat la noi, cu toate că nu aveam nici o obligaţie faţă de ea, afară de cea faţă de un semen orecare. Ea, cu toate că a fost sora bunicului meu, nu ne-a lăsat nimic din averea ei, pe care o irosise cu iubitul ei tomnatic. Dar, recunosc, soţul ei, unchiul Borza Nicolae, i-a lasat cea mai mare parte a averii sale tatalui meu, deoarece el nu avea copii cu mătuşa Maria. Asta a creat o invidie din partea altor neamuri ale unchiului, inclusiv din partea fratelui său. Mătuşa suferea sărmana de astm şi nu mai putea urca dealul până la casa ei, situată sub dealul Pleş. A fost ostracizată de credincioşii din biserica ei, p

Bunicul meu a avut trei fraţi,dintre care si Mărica-mătuşa Borzoacă-după numele soţului său, Borza Nicolae, care avea să joace un rol benefic în viaţa familiei mele. El, neavînd copii, a legat întreaga lui avere părinţilor mei. Dar, la scurt timp după aceea, a murit în urma unui atac de cord, ai mei rămânând cu toată averea lui, dar şi cu o invidie fără margini din partea neamurilor şi a cunoscuţilor. Aveam să suferim mult pe acest motiv, din cauza invidiei neamurilor:verisoare si verisori din partea bunicului, deşi, Dumnezeu îi martor, nu aveam nici o vină, soarta lucrând pentru acest unchi cu totul special care a avut încredere în părinţii mei, care îi erau nepoţi prin alianţă, dar pe care i-a iubit mult şi respectat. Poate ca Dumnezeu l-a iubit prea mult pe tatal meu si i-a purtat de grija, deoarece el a ramas orfan de tata, de la varsta de doua luni, bunicul meu prapadindu-se prin Ungaria, unde-si efectua serviciul militar, pe timpul Imperiului austro-ungar. Cred c-a facut o mening