http://www.lasertriodental.ro/

Materiale stomatologice

http://www.lasertriodental.ro/

Un gând

Faceți căutări pe acest blog

Se încarcă...

AMESTECATE

Totalul afișărilor de pagină

25 iul. 2010

Astazi va povestesc...

Astazi,  vă povestesc depre o vecină, Treja lu’ Curtean, o femeie bătrână ce nu a fost măritată niciodată. Fiind singură şi frustrată, inventa poveşti de ţi se scula părul în cap, mai ales mie care aveam o imaginaţie bogată şi nu stăteam prea bine cu nervii.
 Ea ne spunea despre bărbatul care a plecat cu soţia sa pe un drum ce trecea printr-o pădure. La un moment dat, i-a spus soţiei că intră în tufiş pentru nevoi fiziologice. Numai că, peste puţin timp, în faţa femeii a răsărit o namilă de câine înfiorător, care a atacat-o, rupându-i catrinţa. Femeia a strigat după soţul ei, s-a apărat cum a putut de intrus, trăgând o spaimă soră cu moartea. După scurt timp, a apărut şi soţul. Femeia i-a povestit despre cele întâmplate, şi cât de tare s-a speriat. La care, soţul a început să râdă, un râs hidos ce nu avea nimic omenesc, şi, printre dinţii bărbatului, femeia a zărit bucăţi din catrinţa sa. Câinele fioros nu fusese nimeni altul decât soţul femeii ce se transforma, din când în când, în câine. Biata femeie, pusă în faţa evidenţei, a înmărmurit de spaimă, dar nu a spus nimic pe moment. Au plecat spre casă, a povestit alor săi întâmplarea şi a refuzat să mai locuiască sub acelaşi acoperiş cu soţul-câine, chiar de a doua zi.
Această femeie, Treja, a mers până acolo, încât a spus că cineva intra în timpul nopţii la capra ei, acuzându-l de zoofilie. Într-o seară, când s-a dus la locul unde adăpostea caprele, cineva a lovit-o peste mână şi i-a rupt-o.  Este clar că erau doar invenţii ale minţii ei bolnave, ale mediului în care trăia, ale neîmplinirilor sale pe plan sexual, social şi afectiv.
Mie îmi era tare urât după ce pleca ea de la noi, încât trebuia ca părinţii mei să lase lumina aprinsă, până vedeau că am adormit. Chiar şi aşa, vedeam pe pereţi monştri, ce defilau într-un iureş nebun. De vină fiind, probabil, prea multele cărţi pe care le citeam şi nu aveam cu cine comenta situaţiile, pentru a putea face distincţie între lumea reală şi cea fantasmagorică.
Toate acestea s-au întamplat în vremuri de mult timp apuse...

Niciun comentariu: