Fratii mei erau, în viziunea mea, cei mai reuşiţi, superbi, inteligenţi ca nimeni alţii, cu trăsături de caracter impecabile…
Au fost si sunt, Doamne tine-i, patru băieţi la mama mea, dar nu aveau nici un viciu, nu fumau, nu se băteau cu alţii, nu consumau băuturi alcoolice. Nu s-au disputat niciodată cu tatăl meu. Erau şi păreau nişte îngeraşi!
Dacă aceste păreri vi se par exagerate, să ştiţi că aşa îi vedea copilul şi adolescentul din mine pe aceşti fraţi crescuţi şi educaţi de el. Ca-n orice iubire, şi în acest fel de iubire fraternala, ca a mea, poate interveni subiectivismul.
Îi îngrijam pe zile de furtună, când eram singură cu ei acasă.
Eram fascinată, când geamurile camerei se luminau din cauza fulgerelor şi a trăsnetelor, iar eu cântam şi mă veseleam de splendoarea focului divin. Nu mă temeam, atunci, de deslănţuirea superbă a naturii, ci mai târziu, peste ani, când, aproape că, am fost ridicată de suflul unui trăsnet, eu aflându-mă, prima dată, pe prispa casei vechi, acoperită cu paie, a bunicii mele.
A doua oară, eram în şură când a tăsnit undeva, aproape, şi am avut aceeaşi senzaţie. De atunci, a început un lung calvar pentru mie, în acest sens, având o angoasă nebună, la manifestarea electrică a naturii.
Au fost si sunt, Doamne tine-i, patru băieţi la mama mea, dar nu aveau nici un viciu, nu fumau, nu se băteau cu alţii, nu consumau băuturi alcoolice. Nu s-au disputat niciodată cu tatăl meu. Erau şi păreau nişte îngeraşi!
Dacă aceste păreri vi se par exagerate, să ştiţi că aşa îi vedea copilul şi adolescentul din mine pe aceşti fraţi crescuţi şi educaţi de el. Ca-n orice iubire, şi în acest fel de iubire fraternala, ca a mea, poate interveni subiectivismul.
Îi îngrijam pe zile de furtună, când eram singură cu ei acasă.
Eram fascinată, când geamurile camerei se luminau din cauza fulgerelor şi a trăsnetelor, iar eu cântam şi mă veseleam de splendoarea focului divin. Nu mă temeam, atunci, de deslănţuirea superbă a naturii, ci mai târziu, peste ani, când, aproape că, am fost ridicată de suflul unui trăsnet, eu aflându-mă, prima dată, pe prispa casei vechi, acoperită cu paie, a bunicii mele.
A doua oară, eram în şură când a tăsnit undeva, aproape, şi am avut aceeaşi senzaţie. De atunci, a început un lung calvar pentru mie, în acest sens, având o angoasă nebună, la manifestarea electrică a naturii.
Comentarii